Furtuna

Adu-mi o barca si doua vasle

ma pregatesc de o inundatie...

lacrimile ma inearca, furtuna se apropie

un pic si inca un pic, si uite alt pic, si mai multi "pici"

incerc sa strang robinetul, dar nu e suficient

tot mai picura, norii nu se imprastie

din contra sunt mai negri si mai demonici ca niciodata

un oftat ma aduce in realitate, bolborosind in propria-mi ploaie.
Dar dupa ploaie si furtuna stim toti ca soarele iese pe cer
la urma si norii ce-i din urma se pierd in timp si-n umbra
si asa tic tac secundele trec mai repede decat vaslesti,
mai repede decat poti tu sa gandesti
ca... poate oricat ai incerca nu incerci indeajuns,
incat sa poti spune ca ti-a ajuns sa iti uzi obrajii cu nimicurile altora...

                                    (Siii, o parte ii apartine unui bun prieten. Bravo, ai un cartof, te pupa sti tu cine!)