Melancolie de toamna

Intr-o zi de toamna
Pe cand norii plangeau cu vise si sperante
Eu, mergeam alene in parcul inghetat si trist.
Pe ici, pe colo cate o veverita sarea din creanga in creanga.
Alea era pustie, nimic in fata, nimic in spate
Eram eu si natura.
Cate o frunza cadea secerata de frig dandu-si duhul in aer
Emanand durere si miros de toamna.
Vantul rece imi taia rasuflarea
Ma incojura manios incercand sa ma doboare,
Se juca cu parul meu, mi-l flutura in stanga si-n dreapta
Dar niciun efect.
Eram prea absenta, meditam in adancul meu
Ma bateam cu amintiri si vise in speranta ca voi gasi fericire.
Imi lasam picioarele sa ma conduca unde doreau
Mergeam, mergeam si iar mergeam.
Unde? Nu stiu...